Natura își are drumul ei. Un nesfârșit ciclu de distrugere și creație, de moarte și renaștere.
O vorbă spune că „Nu poți să te speli de două ori în același râu.”, și deși nu folosesc Solocma pentru a mă spăla cu siguranță râul de azi nu este râul de ieri.

Cu vreo săptămână două în urmă a început să plouă. Nimic dramatic, dar a plouat și a plouat până când pământul nu a mai putut absorbi apa și a lăsat-o să curgă la vale. Și când zeci de kilometri pătrați se varsă în aceeași albie, oare ce o să se întâmple? Râul s-a umflat și s-a umflat până când a început să dea pe dinafară. Și acolo unde nu a putut să dea pe dinafară a început să erodeze malurile. Și a facut-o fără milă.

Înainte de ploi, la realizarea canalului

După ploi, când râul și-a lărgit făgașul

Totuși ploile nu mi-au adus doar o Solocmă nervoasă ci și descoperirea că terenul meu este inundabil. Pentru moment am făcut doar un sanț ce îm canalizează apa ce vine din deal, către zona de grădină. Acesta este doar începutul fiind cu siguranță nevoit să dezvolt acest sistem de canale, adițional pe lângă sistemul de drenaj pe care îl planificasem pentru casă. Poate tot tuburi de drenaj voi folosi în locul șnțurilor, cine știe.