Terenul este arat de ceva vreme. Până acum credeam că asta este de ajuns. Aratul însă este doar primul pas căci nu degeaba se spune: „Cel mai prost arat de toamnă este de preferat celui mai bun arat de primăvară”. Când se ară se sparge doar pământul. Trebuie însă și discuit și asta am crezut că era subiect rezolvat. Însă săteanul care promisese că vine la discuit s-a supărat aflând că am arat cu altul și nu a mai vrut să vina. Așa că am dat sfoară în „țară” și uite că a sărit iepurele. M-a sunat un vecin să-mi spuna că la juma de kilometru de mine îi un tractor la discuit. Am fost, am vorbit și iaca mare fericire pe mine, omul chiar a venit. Am fost fericit peste măsură căci nu aveam în plan să discui ieri și nici speranță. Cât tractorul se juca pe teren mă uitam cu un zâmbet mare la ce minunăție îmi pregătește și că în sfârșit pot să mă apuc de grădina și de straturile mele înălțate.

După ce omul o terminat și zâmbetul a reușit să mi se ducă un pic de pe față am început să lucru la primul strat. Mai întâi un rând de crengi, apoi un strat de paie și tulpini de flori, tulpini similare cu stuful, apoi am săpat la dreapta și la stânga stratului și am pus pe deasupra pământ. Nu am apucat să fac mare lucru dar este o plăcere pentru mine fiind jumătate rațiune, jumătate cunoștințe și zero experiență.

 
Mai întâi un strat de crengi..

 
Apoi un strat de paie si stuf

 
Apoi pământ