2020 a fost un an plin de provocări atât personal cât și global. Îmi voi îndrepta atenția asupra lucrurilor frumoase din acest an.

Am reușit să termin de construit casa din saci umpluți cu pământ. Mai este mult de lucrat la ea dar am un loc uscat și cald unde să pun o pernă și să dorm peste iarnă. Am ajuns aici datorită energiei oamenilor care au dat o mână de ajutor.

Am organizat două proiecte „Student Născut din Țărănă” în care am construit cu voluntari, în două locații diferite, două construcții de de mivi dimensiuni din saci umpluți cu pământ. Am reușit astfel să popularizez tehnica oferind o experiență directă și în același timp să lăsăm ceva în urma noastră.

Am descoperit un podcast în engleză, „Building Sustainability” despre sustenabilitate în mediul construit, materiale naturale, tehnici tradiționale, reciclare, comunitate și multe altele.

Deși putini, am cunoscut oameni faini anul acesta. Oameni care vor construi case din materiale naturale și locale, oameni care au renuntat la oraș pentru o altfel de viată la țară, oameni pentru care o mâncare curată cu gustul naturii este ceva de preț, oameni preocupați de ideea de comunitate, ecologie, educație, introspecție.

Familia mea de animăluțe a crescut dramatic. Rosa a făcut cinci pisoi plini de viață și sănătate, mari vânători ai neamului șoricesc. Deși sunt mulți am decis să îi păstrez pe toți așa ca i-am botezat Dănilă, după motanul din Maria Mirabela, Varida, corespondentul tătărăsc pentru Rosa cu care seamăna foarte tare, și Nucă, Castană și Alună nedespărțiții motani și greu de deosebit între ei. Mai târziu în an ni s-a alăturat Șira, un pui de ciobănesc bucovinean grăsun, pufos și haios pe care am botezat-o astfel căci preferă să doarmă cât mai sus pe acoperișul de paie.

Terenul nu a crescut ca suprafață dar a crescut biodiversitatea căci am plantat un vișin, un gutui, zmeuri și afini, salcâmi și am împădurit cu 100 de mesteceni cu ajutorul Adopt a Tree.

Am și un vecin de treabă acum, care după mai mulți ani de muncă cu intermitențe a reușit să își termine casa din baloți de paie și să se mute. Chiar dacă sunt câteva sute de metri între noi, este cel mai apropiat vecin și îi fain să ști că poți să apelezi la cineva pentru o cană de zahăr.