Acesta este Capitolul 10 din seria „Bioconstrucții pentru toți„. Vezi și celelalte capitole pe măsură ce vor fi publicate.

Capitolul 10
Eficiența termică a unei construcții este o preocupare necesară în situația economică actuală și dat fiind schimbările climatice pe care fiecare dintre noi le resimțim tot mai puternic. Însă dincolo de eficiență este o problemă de etică, echitate și responsabilitate.

Când vorbim de eficiență termică vorbim de confort, de legile fizicii dar și de materiale de construcție. Așa că hai să le luăm pe rând.

10.1 Confortul
Primul rol al unei construcții este sa ofere adăpost iar asta presupune confort. Dar confortul este o chestiune personală ce unuia face plăcere poate reprezenta disconfort sau chiar neplăcere pentru altul mai ales când situația este recurentă.

Primul este confortul termic, o temperatură predictibilă, mai scăzută în dormitoare și mai crescută în camera de zi, scăzută vara și crescută iarna. Este important însă să înțelegem că viața în ritmul naturii nu este viața sedentară urbană deci și nevoile termice se vor schimba.

Niciun proiect nu este sustenabil dacă punem banii “pe foc”, de aceea o sursă de căldură ușor și sustenabil de întreținut iarna și o răcoare pasivă vara sunt soluția optimă. Există sobe pe lemne care ne pot încânta iarna sau pompe de căldură ce folosind energie electrică pot și încălzi iarna, și răci vara.

10.2 Legile fizicii
Poate ți-a plăcut fizica sau poate nu, dar oricum trebuie să te supui legilor sale de aceea este important să definim câțiva termeni pentru a fi pe aceeași lungime de undă.

10.2.1 Termoizolația
Termoizolația este un material ce are ca scop să se opună trecerii de căldură și să o reflecte în direcția din care a venit, comportându-se ca o oglindă. Cu cât termoizolația este mai ușoară/mai puțin densă, cu atât este mai termoizolantă. De fapt nici unul din materialele de construcții nu sunt termoizolante ci aerul care nu circulă din ele.

10.2.2 Masa termică
Masa termică este o proprietate a materialelor de a stoca energie termică comportându-se ca o baterie. Cu cât un material este mai dens cu atât poate stoca mai multă energie termică. Câtă vreme există o sursă de căldură materialul va acumula, dar când va începe să degaje energia acumulată o va face omnidirecțional. Nici un material nu are masă termică ci este o proprietate direc proporțională cu densitatea sa.

10.2.3 Inerția termică
Inerția termică este proprietatea unui material de a ceda energie termică. O termoizolație are inerție termică mare reflectând energia termică imediat în timp ce un obiect cu masă termică are inertie termică mare eliberând treptat energia acumulată. Deși inerția termică sunt influențate de conținutul de aer și densitate materialul în sine are inerție termică mai mică sau mai mare.

Pe scurt termoizolația este la exterior pentru a reflecta căldura soarelui spre exterior și căldura casei spre interior. Materialele cu masă termică mare sunt la interior pentru a nu se încălzi de la soare și a stoca energia termică de la sursele de căldură interioare.

Cu cât termoizolația este mai groasă cu atât mai bine însă o masă termică mare poate dura la nesfârșit să se încălzească și astfel va menține o temperatură interioară scăzută.

Inerția termică mică a termoizolație în combinație cu inerția marec a masei termice fac casa confortabilă căci făra masă termică se încălzește interiorul mai repede dar se și răcește imediat când oprim căldura. Dacă avem doar masă termică jumătate din căldură se va duce afară căci nu este nimic care să reflecte căldura spre interior.

10.3 Materiale de construcție
Cum spuneam niciunul din materialele de construcții nu sunt termoizolante ci aerul care nu circulă pe care îl înglobează. Astfel materialul termoizolant este doar o “structura” ce fie previne circulația aerului fie înglobează celule închise cu aer.

10.3.1 Termoizolații moi
Termoizolațiile moi sunt materiale ușor comprimabile ce au nevoie de o structură suplimentară pentru a sta pe poziție sau umple cavitățile dintre elementele portante ale structurii sau acoperișului.

Astfel există saltele de lână, puzderie de celuloză sau paie. Acestea se așează între căpriorii acoperișului sau între cadrele pereților, se pompează sau se înghesuie, apoi sunt închise cu scândură sau cu lambriuri. Nefiind intim lipite de suprafața ce este termoizolată au tendința să curgă sau să se taseze neuniform lăsând goluri în urma lor.

10.3.2 Termoizolații rigide
Termoizolațiile rigide sunt materiale ce vin sub formă de plăci ce se lipesc sau se prind mecanic de suprafața ce se termoizolează. Au dezavantajul că se pot aplica doar pe suprafețe plane însă au avantajul că se pot tencuit fără a avea nevoie de un strat suport.

Astfel există plăci de paie sau stuf, plăci din fibre lemnoase, plăci din fibre de cânepă și iută, plută și blocuri de hempcrete. Fiecare piesă se taie după nevoie și se montează putând fi relativ imediat finisate.

10.3.3 Termoizolații monolite
Termoizolațiile monolite sunt soluții de termoizolare create pe șantier fie prin turnare fie prin formare. Acest tip de termoizolație are avantajul ca poate urmări orice contur atașându-se intim de orice suprafață, însă presupune timpi îndelungați de montaj sau uscare.

Astfel putem vorbi de paie mocirlite, hempcrete sau manunchiuri de stuf. Au avantajul că prin masa lor pot reprezenta ca atare pereți de închidere sau compartimentare și nu doar straturi adăugate pe un suport.

Concluzie
Eficiența termică a construcției este importantă motiv pentru care trebuie tratată diferit în funcție de poziția în construcție. Căldura are prostul obicei să urce de aceea pentru a evita pierderile de căldură cea mai groasă termoizolare este la partea superioară. Pe locul doi sunt pardoselile căci este neplăcut să mergem pe podele reci. Abia pe locul trei sunt pereții însă reprezentând cea mai mare suprafață expusă sunt extrem de importanți. Indiferent cât termoizolam trebuie să fim atenți la etanșeitatea golurilor și eficiența lor termică.

Fotografie de copertă de pe Pexels de la Mikhail Nilov de pe Pexels.