Cu mulți ani în urmă o inundație serioasă a luat podul. Și am făcut unul temporar. Apoi primăvara trecută o venit o inundație nouă și am făcut alt pod temporar. Primăvara trecută nu a luat doar podul ci și malurile așa că tot anul trecut am muncit la taluzarea malurilor, stabilizarea cu piatră și plantat de arini și salcâmi.
Anul acesta s-a ivit un om de treabă la momentul potrivit astfel încât să ridic noul pod.
Pentru construcția podului am folosit ce lemn de brad aveam în dotare și am mai luat niște scândură. Probabil nu este cel mai bun lemn așa că la prima ocazie îl voi da cu ulei ca să ție.
Pe malurile taluzate de anul trecut am săpat platforme pe care să șadă tălpile podului ce le-am protejat cu o membrană bituminoasă.
Fiecare cadru în formă de A, „A frane” l-am fixat la vârf cu tijă filetată și scoabe iar la bază cu scoabe. Odată fixat primul cadru l-am ancorat cu sforile albastre pentru a-l ține vertical. Odată ce am prins și al doilea cadru pecpozitie am făcut același lucru asigurându-ne că distanța la vârf dintre cadre este aceeași cu cea de la bază.
Am fixat apoi grinda orizontală, ce leagă cele două cadre, și pe care se vor sprijini grinzile longitudinale, și apoi am montat contravântuiri din fag verde. Am folosit tije filetate pentru a strànge totul pe poziție și a avea o structură rigidă.
În trei etape independente fixat, cu tije filetate, perechi de grinzi longitudinale pe care am bătut scândură. Grinzile ce sprijină pe maluri sunt așezate în șanțuri umplute cu piatră iar trecerea de la scândura podului la pământul de pe mal este tot cu pietriș.
Acum că podul îi la locul lui am desfăcut vechiul pod și am folosit scândura. Am mutat și portița să stea la cap de pod.
Îi totu gata? Nici decum . Mai vine o balustradă și cum podul îi mai lat decât planificasem inițial scândura îi cam subțire deci îi trebuie o rigidizare. Și să nu uit, îl voi da cu ulei. Dar astea rămâne să le vedeți când veniți în vizită.