Acesta este Capitolul 9 din seria „11 lucruri pe care ar trebui să le știi despre – Construcțiile din materiale naturale„. Vezi și celelalte capitole pe măsură ce vor fi publicate

Capitolul 9.
Apa este cea mai mare necesitate și cel mai mare inamic. Fără apă nu putem prepara mortare, tencuieli sau adezivi, nu putem avea o baie sau bucătărie. Totuși prea multă apă sub formă de vapori poate aduce mucegai, iar apă în formă lichidă poate aduce putregai și infiltrații. De aceea protecția și gestiunea apei sunt ESENȚIALE.

9.1 Hidroizolația

Hidroizolația este o membrană care creează o barieră fizică între apă și suprafața izolată. Totuși apa este o substanță care poate urca prin capilaritate, se poate scurge prin gravitație, poate migra pe orizontală către zone de minimă presiune.

Pentru a putea numi o suprafață hidroizolată aceasta trebuie să fie continuu și etanș protejată.

Continu înseamnă că hidroizolația trebuie să protejeze elementul de apă atât la migrarea apei în plan vertical cât și în plan orizontal. Asta înseamnă că hidroizolația trebuie să fie ca o cizmă.

Etanș înseamnă că elementele protejate trebuie să nu aibă întreruperi, sau perforări, suprapunerile fiind insuficiente. Astfel pentru a putea cobsidera o suprafață etanș hidroizolată aceasta trebuie să aibă piesele lipite acolo unde dimensiunea este insuficientă și bine lipită în dreptul perforatiilor pentru țevi sau cabluri.

Nerespectarea acestor două principii nu face constructrucția să fie hidroizolată ci doar utilizează materiale hidroizolante.

Materiale hidroizolante nu vor fi niciodată materiale naturale căci materialele naturale la cicluri de umezire-uscare putrezesc. De aceea materiale hidroizolatoare pot fi membrane bituminoase, mambrane pvc (membrane de iaz), membrane de cauciuc (membrane acoperișuri verzi) ceea ce însă nu este o membrană hidroizontă este o membrană cu crampoane (nu poate fi nici continuă nici etanșă) nici o folie de polietilenă (foliile de seră nu au stabilitate în timp).

Deoarece hidroizolațiile sunt lucrări ascubse avem tendința să punem calitatea pe locul doi și prețul pe locul unu. Totuși înainte de a lua o decizie întrebați-vă cât de costisitor ca timp, disconfort și bani va fi să preparați o greșeală neremarcată la timp.

9.2 Drenaj

Dacă nu trăiți în deșert sau într-o zonă incredibil de secetoasă apa este peste tot în pământ în cantități mai mici sau mai mari. De aceea colectarea și transportul apei departe de construcția noastră este foarte important.

Sisteme de drenaj cunoscute sunt rigolele și jgheaburile acoperișurilor. Acestea fiind la vedere su suprafețe mari de colectare și acces facil pentru curățare. De aceea pentru un sistem de drenaj eficient trebuie să asigurăm atât buna colectare a apei cât și să asigurăm colmatarea.

Apa are tendința de a circula de la zone cu maximă presiune (pământul) către zone de minimă presiune (goluri), de la elevație înaltă către elevație joasă (băltește). Un sistem de drenaj îngropat este deci un gol în pământ unde să se adune apa ce are prevăzut un sistem de evacuare.

Golul poate fi un șanț, o groapă sau un strat perimetral unui element. Acesta este menit să colecteze apa subterană din dreptul fundațiilor sau din jurul construcțiilor îngropate.

Pentru a preveni colmatarea acestui strat se va capitona cu un geotextil, un material textil, nețesut și sintetic care va permite trecerea apei dar nu și a particulelor fine precum pământ, nisip sau mâl.

Pentru a asigura stabilitatea volumetrică a golului se va folosi piatra de râu sau spartă de medie dimensiune (3-5cm).

Pentru a realiza scurgerea apei se va folosi un tub riflat/gofrat cu perforații (tub de drenaj).

Un gol mai mare ca secțiune va asigura o colectare mai rapidă a apei, un volum mai mare de stocare în caz de nevoie în timp ce o secțiune mai mare a drenajului va asigura o rapidă drenare a apei.

9.3 Umiditate

Apa aflată în suspensie în aer sub formă de vapori de apă se numește umiditate. Umiditatea are surse naturale în funcție de climatul zonei în care locuiți și anotimp dar și din surse adiacente precum gătit, făcut baie, plante de casa și chiar propria respirație.

O casă realizată din materiale naturale are proprietatea de a absorbi excesul de vapori de apă și de a-l ceda atunci când aerul este prea uscat. Totuși capacitatea lor de reglare este limitată și atunci când umiditatea interioară este prea mare și nu pot ceda din umiditatea acumulată se pot crea condiții perfecte pentru formarea de mucegaiuri. De asemenea excesul de umiditate poate crea condens la contactul dintre un aer cald și umed și o suprafață rece care dacă este absorbantă, va tot acumula acea apă.

9.4 Potențiale probleme

Primul lucru pe care trebuie să ne asigură este că apa din sol nu ajunge în fundație și pereți. Astfel putem pune o membrană hidroizolantă între pământul din interiorul casei și fundație, și între fundație și baza peretelui corelat cu un sistem de drenaj dacă umiditatea din sol este mare.

Dacă pereții sunt realizați dintr-un singur material, deci permeabilitatea sa la vapori de apă este uniformă, trebuie să ne asigurăm ca permeabilitatea la vapori de apă a tencuielilor interioare și exterioare sunt similare sau finisajul interior este mai puțin permeabil. Dacă pereții au aplicată o termoizolație, este necesar calcularea punctului de rouă astfel încât să nu ducă la acumularea de apă la contactul dintre material și formarea de mucegsi.

Ventilarea spațiilor este esențială pentru eliminarea excesului de vapori de apă din aerul interior. Totuși ventilarea necontrolată prin lipsa de etanșeitate din dreptul golurilor sau la îmbinarea dintre elemente de construcție precum ziduri și acoperiș, sau la la îmbinarea între elemente structurale și tehnici de construcție neportante.

O învelitoare care să nu lase apa să treacă este obligatorie dar și mai importantă este adâncimea streșinii care să prevină stropirea pereților și îndepărtata drenare a apei.

Fotografie de copertă de pe Pexels de la Noelle Otto.