Acesta este Capitolul 8 din seria „Bioconstrucții pentru toți„. Vezi și celelalte capitole pe măsură ce vor fi publicate.

Capitolul 8
Acoperișul este primul element al unei construcții cu care de departe intrăm în contact. De aceea este o alegere estetică putând varia forma, culoarea și materialul. Estetic poate fi influențat de prezența „accesoriilor” precum panouri solare sau fotovoltaice, ferestre de mansardă sau hornurilor. Acoperișul este și o alegere funcțională un acoperiș protejând de precipitații, vânt și soare sau ascunzând în pântecele sale un pod sau o mansardă.

8.1 Structura
Structura acoperișului este un element cu rol de susținere al învelitori transferând greutatea acesteia către pereți și fundații. Putem vorbi de structuri monolite, de structuri susținute/legate și de structuri autoportante în funcție de relația cu pereții și în funcție de materialele folosite. Structura acoperișului poate influența atât tipul și forma pereților pe care se descarcă cât și estetica exterioară dar mai ales interioară.

8.1.1 Domuri și bolți
Domul și bolțile sunt impropriu spus acoperișuri fiind mai mult o extensie a unui tip de perete autoportant. Totuși formând închiderea la partea de sus a construcției, sunt o “pălărie fără boruri” la fel de validă ca oricare alta.

Se pot realiza din zidărie de cărămidă arsă sau piatră, în mod tradițional, sau din saci umpluți cu pământ. Spațiile rezultate sunt înalte și nu suportă perforări pentru ferestre, dar domul permite un luminator central.

8.1.2 Structuri susținute/legate
Majoritatea acoperișurilor intră în această categorie căpriorii (elementele oblice) fiind susținuți de grinzi de coamă și intermediare cât și de stâlpi (popi), fiind legați la partea de sus de clești sau la partea inferioară de grinzi de tavan. Fără aceste elemente adiționale căpriorii au tendința să se deplaseze către exterior antrenând pereții pe care sunt așezați, putând duce nu doar la propriul colaps dar și la prăbușirea întregii construcții.

Totuși acest tip de structură este extrem de versatil ca formă, înclinație și învelitoare. Permite modificări ulterioare, permițând oricând adăugarea de ferestre de mansardă sau goluri de hornuri.

8.1.3 Structuri autoportante
Astfel de structuri au avantajul nu doar a unui număr redus de elemente (fără grinzi de coamă sau intermediare, popi sau clești) dar și a lipsei de eforturi laterale introduse în structură, eforturi care să poată afecta acoperișul sau pereții. Dacă pentru domuri pereții sunt circulari, iar pentru bolți și structuri susținute/legate pereții sunt lineari, structurile autoportante permit orice formă de pereți.

Acoperișul terasă este un acoperiș plat în care căpriorii sunt eliminați rămânând doar grinzile de tavan ce sprijină pe pereți. Este un acoperiș simplu de construit potrivit pentru zone secetoase motiv pentru care adesea nu prezintă nici streșini.

Acoperișul reciprocal este un acoperiș la care căpriorii se susțin unul pe altul greutatea distribuindu-se vertical perimetral. Formează spații înalte cel mai adesea circulare, căpriorii formând în centru un luminator, dar pot fi și lineari. Forma conturului pereților este liberă netrebuind să respecte conturul acoperișului compensând însă prin înălțime variabilă.

8.2 Forma
Fețele unui acoperiș se numesc „ape”, deoarece facilitează scurgerea precipitațiilor. Forma acoperișului poate fi influențată de tipul de structură, de forma și înălțimea pereților, de numărul înclinația apelor.

Cu excepția domurilor, boltilor și acoperișurilor terasă, acoperișurile prezintă streșini pentru a proteja pereții de precipitații și interiorul de supraîncălzire.

8.2.1 Ape
Un acoperiș contemporan va avea două sau patru ape principale. Dacă vorbim totuși de o construcție cu o geometrie mai elaborată forma va fi dată de intersecții de mai multe ape de dimensiuni și elevații diferite. Două ape se întâlnesc la partea superioară printr-o coamă (sau în cazul unui turn), prin dolii (dacă intersecția este concavă) sau prin muchii (dacă intersecția este convexă). Totuși pentru construcții de mici dimensiuni (un garaj, șopron) se poate realiza un acoperiș într-o singură apă, sau acoperiș terasă.

8.2.2 Înclinație
Înclinația acoperișului este determinată de nivelu de precipitații, de tipul de material ales pentru învelitoare, dar poate avea și o rațiune estetică . Un acoperiș puternic înclinat este tipic pentru zonele muntoase (pentru a scăpa repede de zăpadă), în timp ce acoperișurile plate sunt tipice zonei de șes. Dacă am ales un acoperiș verde probabil nu putem depășii 45 gtade înclinație în timp ce dacă avem învelitori din materiale naturale (stuf, paie, șiță/șindrilă) unghiul de 45 de grade este minim.

Totuși înclinația unei ape nu trebuie să fie fixă putând să varieze la partea superioară dacă dorim un spațiu de mansardă, sau la partea inferioară dacă nu dorim să coboare așa mult streașina.

8.2.3 Regulat și organic
În mod obișnuit acoperișurile sunt formate din fețe plane ce se întâlnesc în coame, dolii și muchii, totuși aceasta nu este singura soluție. Tehnici moderne de îmbinare și îndoire a lemnului permit acoperișuri cu căpriori în formă de arc de cerc iar invelitori din materiale naturale și acoperișuri verzi permit obținerea de forme organice.

8.3 Învelitoare
Învelitoarea este suprafața expusă direct la exterior și se sprijină pe structura acoperișului. Are atât un rol estetic cât și un rol funcțional.

Contemporan se folosesc învelitori din țiglă ceramica, țiglă de beton sau tablă profilată. Acestea sunt acoperișuri ușor de realizat materialele și expertiza fiind ușor disponibile oriunde. Țigla ceramică din demolări, deși mai greu de găsit, poate fi de asemenea

O a doua categorie de învelitori sunt cele din stuf, paie sau șindrilă/șiță care fiind din materiale naturale sunt mai dificil de recoltat/fabricat, expertiza necesară este indisponibilă în multe locuri și necesită periodic întreținere.

A treia soluție presupune acoperișuri verzi care sunt învelitori formate dintr-un strat (de pământ) vegetal în care cresc plante. Această soluție este cea mai dificil de implementat presupunând straturi multiple de protecție, greutate mare, și risc de moarte a vegetației datorită lipsei de apă sau neaclimatizării la condițiile locale.

8.4 Funcțional și util
Acoperișul unei case, privit de la interior, poate avea un rol funcțional (pod), un rol utilitar (mansardă) sau un rol estetic (acoperișuri aparente).

Podul unei case este un spațiu ventilat, care este cel mult folosit ca spațiu de depozitare, având înălțime redusă, obstacole (popi, clești), cât și un acces dificil.

Mansarda este un pod încălzit, cu acces facil și lumină naturală. Are perimetral pereți cu înălțimea de minimă 1,5m iar obstacolele sunt integrate în pereți de compartimentare (popii) sau tavane (clești).

Acoperișurile aparente sunt acoperișuri menite să facă parte din spațiu locuibil pe care îl acoperă, structura sau chiar învelitoare rămânând aparente. Astfel de acoperișuri sunt prezente la hambare, șoproane sau garaje, sau la caseconstrucții cu acoperișuri reciprocale, domuri și bolți.

Concluzie
Oricum ai construi casa e nevoie de o pălărie bună să țină la ploaie și vânt dar să fie și arătoasă. Norocul nostru este că sunt soluții pentru orice pretenție. Odată cu acoperișul ai în sfârșit ceva care nu mai pare o stivă de materiale de construcții ci o casă.

Fotografie de copertă de pe Pexels de la Spora Weddings.