Acesta este Capitolul 8 din seria „11 lucruri pe care ar trebui să le știi despre – Construcțiile din materiale naturale„. Vezi și celelalte capitole pe măsură ce vor fi publicate.
Capitolul 8.
Acoperișul este primul element al unei construcții cu care intrăm în contact de aceea este o alegere estetică putând varia forma, culoarea și materialul, acceptând sau nu panouri solare sau fotovoltaice, ferestre sau hornuri. Dar este și o alegere funcțională, un acoperiș protejând de ploaie sau zăpadă, de vânt sau soare, aducând lumină în casă sau răcoroasă umbră, prevenind pierderea căldurii iarna și supraîncălzirea vara.
8.1 Structură
Cu excepția acoperișurilor în formă de dom sau boltă structura acoperișului este formată din bârne de lemn, pătrat sau rotund, numite căpriori. Dacă acești căpriori au nevoie de elemente adiționale pentru a-și menține poziția vor forma o structură susținută. Dacă totuși nu este nevoie de elemente adiționale aceștia vor forma o structură autosusținută.
8.1.1 Domuri și bolți
Domul și bolțile sunt impropriu spus acoperișuri fiind mai mult o extensie a unui tip de perete autoportant. Totuși formând închiderea la partea de sus a construcției, sunt o pălărie la fel de validă ca oricare alta.
Se pot realiza din zidărie de cărămidă arsă sau piatră, în mod tradițional, sau din saci umpluți cu pământ sau baloți de paie. Spațiile rezultate sunt înalte și nu suportă perforări pentru ferestre, domul permițând totuși un luminator central.
8.1.2 Structuri susținute
Majoritatea acoperișurilor intră în această categorie căpriorii fiind susținuți fie de unul sau mai mulți stâlpi (popi), grinzi de coamă sau intermediare, legați la partea de sus de clești sau la partea inferioară de grinzi de tavan. Fără aceste elemente adiționale partea inferioară a structurii acoperișului are tendința să se deplaseze către exterior antrenând pereții pe care este așezat putând duce nu doar la propriul colaps dar și al pereților casei.
Totuși acest tip de structură este extrem de versatil ca formă, înclinație și învelitoare. Permite modificări ulterioare, permițând oricând adăugarea de ferestre de mansardă sau goluri de hornuri.
8.1.2 Structuri autosusținute
Astfel de structuri au avantajul nu doar a unui număr redus de elemente (doar căpriori) dar și a lipsei de eforturi laterale introduse în structură care să poată afecta acoperișul sau pereții. Dacă pentru domuri pereții sunt circulari, iar pentru bolți și structuri susținute pereții sunt rectangulari, structurile susținute permit orice formă independentă de forma pereților.
Acoperișul terasă este un acoperiș plat în care căpriorii sprijină în ambele capete pe pereți. Este un acoperiș simplu de construit potrivit mai bine pentru zone secetoase motiv pentru care adesea nu prezintă nici streașină.
Acoperișul reciprocal este un acoperiș la care căpriorii se susțin unul pe altul greutatea distribuindu-se vertical și perimetral. Cel mai adesea are o formă circulară, căpriorii formând în centru un luminator, dar poate fi și liniar. Forma conturului pereților este liberă netrebuind să respecte conturul acoperișului compensând însă prin înălțime variabilă.
8.2 Formă
unui acoperiș se numesc „ape”, deoarece facilitează scurgerea precipitațiilor. Forma acoperișului poate fi determinată sau influențată de forma și înălțimea pereților, de numărul de ape, sau de înclinație .
Cu excepția acoperișurilor terasă, domurilor și boltilor acoperișurile prezintă streșini pentru a proteja pereții de precipitații și interiorul de supraîncălzire.
8.2.1 Ape
Un acoperiș contemporan va avea două sau patru ape. Dacă vorbim totuși de o construcție cu o geometrie mai elaborată form va fi dată de intersecții de mai multe ape de dimensiuni și elevații diferite. Două ape se întâlnesc la partea superioară printr-o coamă (sau vârf în cazul unui turn), prin dolii dacă intersecția este concavă sau prin muchii dacă intersecția este convexă. Totuși pentru construcții de mici dimensiuni (un garaj, șopron) se poate realiza un acoperiș într-o singură apă sau acoperiș terasă.
8.2.2 Înclinație
Înclinația acoperișului poate avea rațiuni estetice, sau poate fi determinat de tipul de învelitoare, dar cel mai adesea este determinat de nivelul de precipitații și de vânt. Un acoperiș puternic înclinat este tipic pentru zonele muntoase (pentru a scăpa repede de zăpadă), în timp ce acoperișurile plate sunt tipice zonei de șes. Dacă am ales un acoperiș verde probabil ninputem depășii 45 gtade înclinație în timp ce dacă avem învelitori din materiale naturale ( stuf, paie, șiță/șindrilă) unghiul de 45 de grade este minim.
Totuși înclinația unei ape nu trebuie să fie fixă putând să varieze la partea superioară dacă dorim un spațiu de mansardă, sau la partea inferioară dacă nu dorim să coboare așa mult streașina.
8.2.3 Regulat și organic
În mod obișnuit acoperișurile sunt formate din fețe plane ce se întâlnesc în coame, dolii și muchii, totuși aceasta nu este singura soluție.
Tehnici moderne de îmbinare și îndoire a lemnului permit acoperișuri cu căpriori în formă de arc de cerc.
Folosind elemente liniare și învelitori din materiale naturale, putem obține acoperișuri aparent circulare sau cu forme organice.
8.3 Învelitoare
Învelitoarea este suprafața expusă direct la exterior și se sprijină pe structura acoperișului. Are atât un rol estetic cât și un rol funcțional.
Contemporan se folosesc învelitori din țiglă ceramica, țiglă de beton sau tablă profilată. Acestea sunt acoperișuri ușor de realizat materialele și expertiza fiind ușor disponibile. Țigla ceramică din demolări poate fi o soluție deși sunt mai greu de găsit căci a trecut deja testul timpului.
O a doua categorie de învelitori sunt cele din stuf, paie sau șindrilă/șiță care fiind din materiale naturale sunt mai dificil de recoltat/fabricat cât și de pus în operă, necesitând periodic și întreținere.
A treia soluție presupune acoperișuri verzi care sunt învelitori formate dintr-un strat de pământ vegetal în care cresc plante. Această soluție este cea mai dificil de implementat presupunând straturi multiple, greutate mare, și risc de moarte a vegetației datorită lipsei de apă sau neaclimatizări la condițiile locale
8.4 Poduri, mansarde și acoperișuri aparente
Acoperișul unei case, privit de la interior, poate avea un rol funcțional (pod), un rol utilitar (mansardă) sau un rol estetic (acoperișuri aparente.
Podul unei case este un spațiu ventilat, sau cald, care este cel mult folosit ca spațiu de depozitare, având înălțime reduse, obstacolelor (popi, clești), cât și un acces dificil.
Mansarda este un pod ce are perimetral pereți cu înălțimea minimă de 1,5m iar obstacolele sunt integrate în pereți de compartimentare (popii) sau tavane (clești). Mansardele sunt spatii încălzite cu acces facil și ferestre de perete sau de mansardă.
Acoperișurile aparente sunt acoperișuri menite să facă parte din spațiu locuibil pe care îl acoperă structura sau chiar învelitoare rămânând aparente. Astfel de acoperișuri sunt prezente la hambare, șoproane sau garaje, sau la case cu acoperiauri reciprocale, domuri și bolți.
Fotografie de copertă de pe Pexels de la Spora Weddings.