Acesta este Capitolul 7 din seria „Bioconstrucții pentru toți„. Vezi și celelalte capitole pe măsură ce vor fi publicate.

Capitolul 7
Tehnicile de construcție sunt moduri de realizare a pereților exteriori și interiori. În funcție de tipul de fundație (vezi Capitolul 5. Fundații) și de tipul de structură (vezi Capitolul 6. Tipuri de structuri) alese se pot utiliza o multitudine de tehnici de construcție. Puteți folosi o singură tehnică sau o combinație în funcție de poziția în construcție, de înălțimea la care se execută, factori de mediu sau estetică.

Pentru a nu complica mai mult decât este nevoie acest capitol voi spune doar că fiecare tehnică vine cu avantajele și dezavantajele sale privind disponibilitatea materialelor, greutatea ansamblului, volumul de muncă necesar, flexibilitate în construire și decorare, timp de uscare, caracteristici termice, sensibilitatea la apă, rezistența în timp, și cu sigurantă altele.

Pentru o ușoară navigare am organizat tehnicile în patru categorii în funcție de „clasa” de material folosit (pământ stabilizat, zidării, betoane natutale, alte tehnici). Așa că hai să purcedem la drum.

7.1 Pământ stabilizat
Pământul, în forma sa neprelucrată, este cel mai vechi material de construcție fiind folosit la Marele zid Chinezesc, terasamente sau chiar și în ziua de azi la construcția de locuințe. Pământul are însă prostul obicei să curgă, fiind format din milioane de particule, de aceea pentru buna lui stabilitate este nevoie de compactare, mecanică sau manuală, și de stabilizare, mecanică sau chimică.

Compactarea presupune adaugarea de pământ în straturi și baterea lui cu un compresor mecanic, sau cu un mai de lemn sau metalic.

Stabilizarea presupune menținerea coeziunii particulelor, în urma procesului de compactare, fie prin mijloace mecanice, saci sau paie, fie prin mijloace chimice, prin adaugarea unui liant chimic precum var, ciment sau bitum.

7.1.1 Superadobe
Este o tehnică de construcție ce folosește pământ stabilizat mecanic utilizând saci din pânză de rafie (sacii albi de cereale) ce sunt umpluți cu pământ și apoi compactați pe poziție.

Se pot folosi saci individuali, sau sac tubular (vine la rolă fară să aibă saci individuali). În saci se pune pământ argilos, semiumed (de la cel puțin 30 cm adâncime (de sub stratul vegetal). Odată completat cu saci un rând acesta este compactat cu un mai de lemn, sau metalic. Înainte de a plasa următorul rând se așează două rânduri de sârmă ghimpată menită să „lege” rândurile, formând în același timp „centuri”.

Dacă se folosesc saci individuali aceștia trebuie legați unul câte unul și țesuți precum zidăria. Dacă se folosește sac tubular acesta se poate umple continuu, fără întreruperi (precum filetul unui șurub), dacă este vorba de o construcție circulară, sau trebuie atent măsurat fiind întrerupt la colțuri, goluri de uși și ferestre, sau la intersecția dintre pereți.

Dacă se alege un plan rectangular, la fiecare 3 metrii de lungime a peretelui este nevoie de un contrafort sau de un perete interior perpendicular care să mențină rigiditatea structurii. Dacă însă alegeți un plan circular acest lucru nu este necesar, forma arcuită a peretelui oferind rigiditatea necesară.

7.1.2 Hiperadobe
Este o tehnică de construcție ce folosește pământ stabilizat mecanic utilizând saci din plasă de iută (saci de legume), individuali sau tubulari, și la fel ca la superadobe saci sunt umpluți cu pământ și compactați.

Spre deosebire de superadobe nu este necesară utilizarea de sârmă ghimpată deoarece pământul dintr-un strat este intim legat cu pământul din stratul următor datorită găurilor din plasă. Sacii fiind realizați din plasă și nu din pânză este nevoie să fie manipulați cu grijă putând fi rupți datorită șocurilor mecanice.

Este nevoie de o tencuială subțire de protecție mai devreme decât la superadobe (ambele tehnici folosind material plastic pot fi deteriorați de razele soarelui).

Totuși sacii individuali din plasa (se numesc și saci raschel) vin cu snururi de legare iar datorită găurilor țesăturiii, uscarea pământului compactat este mai rapidă iar tencuiala aderă mult mai bine.

Indiferent dacă vorbim de superadobe sau hiperadobe sacul în sine are parțial rol de cofraj pierdut (fața exterioară și interioară a sacului în alcătuirea peretelui) și parțial rol de stabilizare (partea superioară și inferioară a sacului). De aceea după compactare și uscare fețele expuse ale sacului pot fi tăiate, sau arse fără a avea un efect negativ asupra stabilității structurii (mai ales dacă au fost deteriorati de razele soarelui).

7.1.3 Clay dabbin
Este o tehnică de construcție ce folosește pământ stabilizat mecanic utilizând straturi de paie alternate cu cob (material abordat la punctul 7.3.2)

Pământul amestecat cu nisip și apă este asezat în straturi de circa 15 cm, apoi este așezat un strat de paie, apoi un nou strat de pământ. Cât încă peretele nu s-a uscat planeitatea fețelor peretelui poate fi corectată cu un hârleț.

Dacă aveți o echipă mare, o clacă sătească, clay dabbin este o metodă rapidă ce permite ridicarea construcției într-o zi de vară (până la cota acoperișului), nefiind necesară uscarea straturilor anterioare deformarea peretelui fiind prevenită de straturile de paie. Un alt avantaj al acestei metode este că nu necesită unelte speciale, și nici cofraje.

7.1.4 Rammed earth
Este o tehnică de construcție ce folosește pământ stabilizat chimic utilizând ca liant var sau ciment în proportie de 7-10% și cofraje temporare.

Se construiesc cofraje extrem de solide care sunt umplute în staturi de circa 15cm cu un amestec umed de pământ și liant ce va fi compactat mecanic. După mai multe straturi astfel compactate cofrajul este mutat mai sus și procesul se repetă.

Un perete bine compactat poate rămâne aparent (aceasta este principalul avantaj al acestui sistem) dar poate fi și tencuit. Dacă cofraje solide nu sunt disponibile se pot utiliza saci de superadobe sau hiperadobe ca și cofraj pierdut obținând astfel avantajele ambelor sisteme (stabilizare mecanică și chimică).

7.2 Zidării
Zidăria este o tehnică ce folosește elemente naturale, sau create anterior de mâna omului, așezate unele peste altele prin țesere, folosind sau nu un mortar. Astfel putem vorbi de zidărie uscată, fără mortar între elemente, zidărie umedă, cu mortar între elemente, zidărie ascunsă, tencuită, sau aparentă.

7.2.1 Piatră
Zidăria de piatră este o zidarie specifică zonelor muntoase. Este o zidărie versatilă putând fi atât uscată cât și umedă, aparentă sau ascunsă, din piatră neprelucrată sau cioplită.

Este o zidărie autoportantă extrem de grea, greu de realizat căci poate presupune meșteri dar și mutarea de mari volume cu greutate mare. Este o tehnică care cel puțin pentru locuințe se rezumă la un singur nivel, subsol/demisol sau parter.

7.2.2 Chirpici
Chirpiciul este o cărămidă uscată la soare specifică zonelor de deal și șes. Pământ argilos se amestecă cu apă, paie și bălegar, apoi se formează cu o formă de lemn. După ce a fost întoarsă pe toate fețele pentru a fi bine uscată, se folosește într-o zidărie cu mortar.

Cum realizarea cărămizilor depinde de soare adesea este un proiect pe minim 2 ani, primul fiind dedicat realizării cărămizilor, iar al doilea ridicării pereților.

Pentru construcții de mici dimensiuni poate fi autoportant, însă cel mai adesea este folosit împreună cu o structură de stâlpi și grinzi unde realizează închiderile.

7.2.3 Cărămidă presată
Cărămida presată este o soluție disponibilă acolo unde argila este ușor accesibilă în depozite curate. Materialul extras din carieră se amestecă cu apă și pus printr-o moară ce omogenizează amestecul, apoi este pus prin altă mașină care presează cărămizile la dimensiunea dorită. Amestecul este sărac în apă comparativ cu chirpiciul astfel obținându-se o cărămidă cu timp de uscare mai rapid, omogenă și cu minime crăpături, totuși se va folosi mortar pentru realizarea zidăriei.

Datorită omogenității și consistenței formei se poate folosi ca zidărie portantă cu mai multă încredere dar și în acest caz este cel mai adesea folosită în structuri cu stâlp și grindă datorită sensibilității la apă.

7.2.4 Cărămidă arsă
Cărămida arsă este cărămida de la punctul anterior care nu necesită neapărat o presă dar necesită o mai atentă și îndelungată uscare și apoi arderea în cuptoare speciale. Dacă precedentele tipuri de cărămidă puteau fi realizate de oricine acest tip de cărămidă presupune personal calificat cărămida putând să fie „defectă” atât în urma uscării cât și a arderii.

În urma arderii se obține o cărămidă stabilă mecanic și chimic motiv pentru care se folosește în zidarii cu mortar, autoportante, ascunse sau aparente.

7.2.5 Cărămidă din hempcrete
Cărămida din hempcret este un produs realizat din puzderie de cânepă, nisip și var. Amestecul se pune în forme apoi după uscarea parțială se extrage și se lasă să se usuce complet.

Cărămida de hempcrete este o cărămidă mare dar ușoară, fiind folosită pentru închideri sau ca termoizolatie. De aceea este folosită fie ca închidere la structurile cu stâlp și grindă fie atașată/lipită de un perete existent.

7.2.6 Baloți de paie
Baloții de paie sunt o zidărie uscată specifică zonelor unde se cultivă cereale și unde accesul cu o balotieră este posibil. Baloții trebuie să fie bine formați astfel încât să aibă dimensiuni apropiate și densitate constantă. Față de alte sisteme când folosim baloți de paie construcția trebuie dimensionată astfel încât să folosească baloți întregi sau jumătăți.

Se pot utiliza ca zidărie portantă, dar cel mai probabil este utilizată ca închideri într-o structură cu stâlpi și grinzi. Baloții sunt fixați cu țăruși de lemn sau metal iar apoi sunt comprimați înainte de a adăuga următorul nivel al construcției sau acoperișul.

7.3 Betoane naturale
Este drept că asociem betonul cu cimentul și adesea le folosim alternativ dar nu sunt unul și același lucru. Un beton este un produs compozit realizat dintr-un liant și un agregat. Dacă liantul nu este fluid se va folosi apă sau un solvent.

Agregatul este materialul care formează marea masă a produsului compozit putând fi piatră, nisip, așchii lemnoase, puzderie de cânepă, paie.

Liantul este materialul ce lipește agregatul creând o masă compactă. Liantul poate realiza legături mecanice (sensibile la apă) și poate fi argilă sau aracet, sau legături chimice (rezistente la apă) și pot fi var, ciment (ambele necesită apă pentru activare) sau o rășină.

7.3.1 Paie mocirlite/LSC – light straw clay
Paiele mocirlite sunt un amestec de paie (agregatul) stropit cu un lapte de argilă (liantul). Amestecul este pus în cofraje ușoare.

Folosind paie ca atare și nu sub formă de baloți paiele pot fi livrate în baloți de orice forma, dimensiune sau densitate. Este un perete ușor de construit în jurul unei structuri de stâlpi și grinzi. Cofrajele și paiele fiind ușor de manipulat sistemul poate fi construit de oricine.

Cum materialul se „toarnă” în cofraj traseele electrice pot fi realizate direct în perete în etapa de construcție. După o parțială uscare cofrajele se mută iar umplerea cofrajelor este continuată.

7.3.2 Cob
Cob este un amestec de nisip (agregatul), pământ argilos (liantul) și paie sau alte fibre (armătură). Pentru a putea realiza amestecul, se folosește o cantitate relevantă de apă. Amestecul astfel obținut trebuie să aibă consistența unei plastiline ferme.

Cob-ul se pune sub formă de mămăligi suprapuse pentru a forma peretele. După realizarea a circa 30 cm de perete trebuie lăsat pentru o vreme (de la zile la săptămâni în funcție de tempetatură și umiditate), să se usuce suficient pentru a prelua cu minime deformări greutatea stratului ulterior.

Cob este un sistem versatil putând să fie perete autoportant după uscare sau perete de închidere într-un sistem de stâlpi și grinzi. Un alt avantaj al acestui perete este că poate fi modelat de la bun început în orice formă putând să conțină nișe, rafturi sau decorațiuni.

7.3.3 Hempcrete
Hempcrete este un amestec de puzderie de cânepă (agregat), nisip (agregat) și var hidraulic (liantul). Pentru a realiza amestecul se folosește o cantitate relevantă de apă astfel încât să se poată turna în cofraje.

În funcție de proporția de puzderie de cânepă și restul ingreduentelor putem avea de-a face cu un perete solid ce nu are nevoie de ranforsari interioare (similar cu cob), sau de un perete ușor (similar cu paiele mocirlite)

Amestecul de var și apă produce o reacție exotermă, motiv pentru care aparent se usucă mai repede decât paiele mocirlite sau cobul, însă varul are nevoie de timp pentru a se întării în toată masa sa.

Este folosit în conjunctură cu sistemul de stâlpi și grinzi însă spre deosebire de paie mocirlite și cob folosind var (substanță caustică) ,este nevoie de echipament de protecție (mănuși, ochelar, etc.).

7.3.4 Alte betoane naturale
LSC, cob și hempcrete sunt tehnici comune însă betoane naturale se pot realiza din orice agregat precum rumeguș, așchii lemnoase, puzderie de stuf, știuleți de porumb tocat, iar liantul poate fi argilă sau var în diverse proporții.

Astfel LSC se poate realiza și cu var, cob poate conține o mică proporție de var sau în loc de paie se poat folosi păr de la diverse animale, iar hempcrete poate folosi var hidratat (dacă este un strat mai subțire), iar agregatul poate fi așchii lemnoase, tocătură de știuleți de porumb sau puzderie de stuf.

Ideea importantă este să alegem materiale disponibile local și să adaptăm soluțiile arhitecturale la materialele alese.

7.4 Alte tehnici
Am ajuns și la categoria în care am pus restul de tehnici care fie nu am considerat necesar să aibă categoria lor, fie sunt tehnici puțin probabil să le folosiți și despre care evident știu mai puține.

7.4.1 Panouri prefabricate din paie
Deși folosește materiale naturale precum lemn pentru structură și paie pentru umplutură, este o soluție exclusiv industrială fkiind ca un lego pentru adulți.

Astfel planul casei este secționat în panouri ce sunt realizate în fabricâ ce apoi urmează a fi asamblate pe șantier. Panourile sunt realizate în fabrică la grosimea specificată și conțin nu doar paine optim comprimate pentru maxim de eficiență termică dar și trasee de instalații, goluri de ferestre și uși.

7.4.2 Bușteni
Folosește lemn sub formă de bușteni pentru realizarea pereților și lână pentru etanșarea îmbinărilor. Deși poate fi realizată de meșteri direct la fața locului cel mai probabil este realizat industrial și doar îmbinat la fața locului.

Tradițional erau folosite trunchiuri de lemn din pădurea din apropiere astăzi lemnul poate veni de oriunde iar din rațiuni de economie de material și eficientizarea procesului industrial se pot folosi bârne pătrate chertate.

7.4.3 Cordwood
Cordwood este o tehnică ce folosește bușteni decojiți și mortar de var, sau cob, pentru a umple spațiul dintre bușteni. Buștenii sunt stivuiți perpendicular pe linia peretelui, precum o stivă de lemne de foc puse la uscat. Este un perete aparent interesant ca estetică ce se folosește în structuri de stâlpi și grinzi, sau ca perete de conpartimentare în structuri autoportante.

7.4.4 Paiantă
Este un sistem de pereți de închidere în structuri de tip stâlpi și grinzi, ce este format dintr-un miez vegetal și o tencuială groasă din cob. Miezul vegetal poate fi o împletitură de nuiele, șipci subțiri batute pe direcți diagonsle, snopi de stuf prinși cu țăruși.

Concluzie
Fiecare tehnică are avsntajele și dezavantajrle sale însă nimeni nu te oprește să folosești o combinație de tehnici în diverse zone ale constructiei. Va trebui să adaptezi fubdațiile (vezi Capitolul 5. Fundații)la tehnicile folosite iar acoperisaul (vezi Capitolul 8. Acoperișul) o să te influențeze și el.

Fotografie de copertă de pe Pexels de la Mabel Amber.