Cuptor casa nu are. Bucatăria de vară nu este pentru moment decât un schelet. Așa că la inițiativa unor prieteni am purces să clădesc un cuptor de pământ mobil.

Am croit dar din pădure un lăstar de fag de circa 10 cm și mai mulți lăstari de 3-4cm. Din lăstarul gros am croit două grinzi principale de 2,3m care mai tărziu vor sprijini pe o osie cu două roți de car. Peste cele două grinzi am construit o platformă din păstarii cei subțiri. Legătura am realizat-o fără cuiesau suruburi, ci folosind sfoara și un nod rigid, nod pătrat. Am folosit sfoară de balot căci aveam în exces de la baloții de paie folosiți în anii anteriori.

Odată platforma finalizată am așrzat-o pe cărămizi și folosind bucăți de lemn ne-am asigurat că platforma este așezată orizontal și relativ plan. Acum având un strat suport de nădejde am făcut o prelată de cob pe care am distribuit-o peste platformă. Al doilea strat de cob a fost tare nisipos și umed folosindu-l ca mortar pentru montarea celor 40 de caramizi (5×8) rezistente la temperaturi înalte (cărămidă refractară).

Pentru a clădi cuptorul am croit un coș suport din nuiele de alun, coastele și baza, și coardă de mur, inelele intermediare. Am construi aatfel un coș cu 16 coaste și inele intermediare câtă coardă de mur am avut. Probabil ochiurile finale nu au avut mai mult de 10×5 cm. Coșul l-am așezat pe platforma din fag, cob și cărămidă și după ce am desenat cu cretă conturup interior și exterior am purces la treabă.

Câteva date tehnice:
2,30m lungime grinzi principale (10cm diametru)
1,15m lungime grinzi secundare (3-4cm diametru)
1,15×1,25m platformă suport
40 cărămizi refractare 22x11x5cm
0,90×1,10m suprafața stratului de cărămidă

60cm diametru interior cuptor
80cm diametru exterior cuptor
10cm grosime perete la bază
5cm grosime minimă perete la „vârf”
50cm înăltime interioară cuptor (0,75xdiametru interior)
55cm înăltime minimă exterioară
32cm înălțime gură întrare (0,63xînălțime interioară cuptor)
30cm lățime gură intrare
10cm strașină intrare (măsurat la bază)
1 prelată cob pentru bază(3 găleți pământ argilos, 1 găleată nisip, 1 găleată paie grâu)
1 prepată mortar pentru montare cărămidă (1 găleată pământ argilos, 1 găleată nisip)
3 prelate cob pentru construirea cuptorului
1/2 prelată cob pentru decorarea exterioară și pentru tencuiala interioară

Cuptorul l-am realizat folosind trei prelate de cob fiecare prelată generând 4-5 găleți de 12 litri de material.
Am început prin a „tapeta” cu hârtie umedă întregul coș suport pentru a preveni prăbușirea cobului prin ochiurile coșului. Apoi am creat o centură perimetrală din cob, de 10cm grosime, pentru a preveni orice mișcare a coșului suport. Cum cobul l-am făcut destul de uscat pentru a prevrni uscarea crearea acestei centuri era esențială pentru că presiunea ne esară pentru a pune cobul era destul de mare. De la centură în sus am tot adăugat pierdut cob până am reușit să acoperim întreaga suprafață a coșului suport.
Am dat răgaz acestei prime ture să se zvânte o ora două apoi am trecut sa folosim a doua prelată. Cum de la început centura de bază era atât de groasă cât doream să fie în final peretele stratul doi l-am construit de sus în jos pierzându-l spre bază.
A treia prelată am folosit-o pentru crearea streașinii de la gura de intrare și a racorda această streașină cu tot domul cuptorului. Apoi materalul rămas l-am aplicat ca strat uniform peste întreg cuptorul.
Strașina de la gura de intrare fiind destul de groasă, circa 10 cm grosime, am folosut și vreo două coaste din nuiele de alun pentru a preveni deformarea.

Acum a început să ardă soarele de aceea pentru a preveni crăparea din uscarea prea rapidă și inegală intre fată spre soare și cea opusă acestuia am pus peste cuptor un cort. Însă cum doream să finisez intrarea am tot decupat din coșul suport așa că am descoperit că ideea inițială de a face foc în cuptor pentru a arde coșul și hârtia cu care tapetasem exteriorul coșului suport nu erau o idee bună așa ca am decupat puțin câte puțin coșul până am reușit să îl extrag, inclusiv hărtia. Cum spuneam cobul folosit a fost destul de uscat și datorită presiunii exercitate interiorup cuptorului arăta mai mult ca o tabletă de ciocolată cu multe pernuțe definite de structura coșului și nu o suprafată continuă. Acest lucru nu este ok creând linii de concentrare a energiei termice care în timp ar duce la dilatare neuniformă a cuptorului și posibilitatea de fisurare de-a lungul acestor linii. Astfel odată cuptorul debarasat de lemn și hârtie l-am tencuit pentru a obține o suprafață lisă.

Acum șade liniștit și se uscă de vre-o câteva săptămâni. Când se va termina de uscat voi da o tencuiala structurată din var pastă și nisip pentru a-l proteja de intemperii.