Sfârșitul lui septembrie și octombrie au fost un interval extrem de intens. Încercam să prind fiecare picătură de lumină și de cer senin și să profit de seceta și temperaturile neobișnuit de ridicate. Timp de poze era doar dimineața și seara. În timpul zilei, când deși mulți mi-au călcat pragul și au dat o mână de ajutor, nu am avut timp de o poză. Am muncit în cea mai mare parte a timpului cu mama și din cei aproximativ 1600 saci, circa 1000 i-am pus cu mama mea, care voi menționa că tocmai împlinea 69 de ani și are și frică de înălțime. Restul de saci i-am pus împreună cu vecinii din Ghindari, cu vecinul meu adventist și prieteni de ai lor, cu voluntari din întreaga țara adunați într-un sfârșit de săptămână la o clacă. Au fost tineri și vârstnici, femei și bărbați. Cu mic cu mare au investit energia trupurilor lor în construcția casei mele. Deși, nu este cea mai dreaptă, are cel mai mult caracter și asta nu ai putea obține cu o echipă de meseriași, presupunând că există meseriași în domeniul caselor din saci de pământ. Una peste alta nici eu nu știu exact ce fac și mai mult sau mai puțin reinventez roata,dar sper că o facultate de arhitectură, bun simț și ample documentări să fie de folos.