Copii din ziua de astăzi trăiesc tot mai mult înconjurați de tehnologie și tot mai puțin de natură. Vina lor nu este sigur, ci a modului nostru de viață, ca adulți. Noi le oferim un cămin, iar căminul acesta este cel mai adesea printre betoane și asfalt, departe de parcuri și natura de care poate noi ne bucuram când eram mici.

Când eram mic ne jucam de-a prinselea în jurul blocului, făceam ascunzători în lanul de grâu de dincolo de Bârsă, îndiguiam uneori râul pentru a avea unde să ne bălăcim. Mergeam aproape în fiecare sfârșit de săptămână cu părinții în drumeții, știam ce este o salamandră, descopeream insecte în pământ, făceam ghirlande de flori și ne bucuram de aerul curat și de apa rece a izvorului.

Chiar dacă trăim viața urbană de astăzi, nu înseamnă că trebuie să privăm copii de un drept esențial, dreptul la natură. De aceea îmi propun ca în această vară să organizez o tabără care să aducă larma copiilor înapoi în sânul naturi. Îmi doresc să reconectăm copii noștri cu natura și să întărim relația dintre părinte și copil prn intermediul naturii.

Acest simptom, al detașării omului de natură, a fost simțit și de alții și deși nu este considerat ca fiind o afecțiune medicală este denumit „nature deficit distorder” de către Richard Louv. Mai multe detalii urmează , lucrând la acest subiect cu prieteni care sunt implicați în educație și psihologie. Țineți aproape și de aveți opinii sau propuneri nu vă sfiiți să le formulați.

Până atunci vă încurajez să începeți cu aceste două filmulețe: